Starea febrila care m-a dominat aproape toata ziua pare sa se incapataneze sa-mi rapeasca si somnul in aceasta seara(aka seara trecuta). Asta imi acorda ragazul de a scrie cateva randuri si pentru coltul meu de confesiuni, pe care in ultima perioada l-am cam neglijat. Dar nu cu intentie, ci pur si simplu pentru ca ceea ce gandesc se desfasoara mult prea rapid pentru a putea fi organizat.
Uitasem cat de neplacut si incomfortabil este sa ai febra, si sa-ti simti intreg corpul ca dupa o bataie cu 100 de bate. Uitasem cum pot sa ma plang, in cel mai infantil fel posibil. Uitasem cum e sa observi ingrijorarea de pe chipurile celor din jur, sa te simti vulnerabil. Dar e incurajator, pentru ca in felul asta realizezi ca le pasa. Undeva, acolo in tine, stii prea bine asta, dar o reasigurare nu-ti strica niciodata.
Observ in ultima perioada ca marea majoritate a oamenilor cred ca sunt in pozitia care le ofera posibilitatea de a emite judecati general valabile privitoare la umanitate, conditia sau viata altor persoane. Cei mai interesanti sunt cei care vor ca parerea lor sa fi ad literam preluata si adoptata de catre “simpatizanti”. Si daca nu esti cu ei, esti vai de capul tau! Expunerea unei pareri proprii si personale consider ca ar trebui sa ramana undeva la nivelul unei destainuiri, nimic mai simplu, si nu sa faca titlul unui protest care se lupta din rasputeri sa intre in creierul slab dezvoltat al ascultatorului/privitorului/cititiorului. Indarjirea cu care se practica impunerea unui anumit punct de vedere ar trebui considerata o mare nesimtire. Dar cum foarte putina lume bifeaza la capitolul bune maniere si bun simt, nici in cazul sesizarii nesimtirii nu ne putem astepta la un numar mai mare de observatori. Ma revolta lejeritatea cu care unii relateaza si comenteaza pe marginea unui subiect care nu a avut nici cea mai mica tangenta cu propria existenta. Ignoranta pe care singuri o demasca este izbitoare. Se pot vedea foarte usor cateva detalii semnificative despre persoana in cauza: frustrari puternice, vise neimplinite, necunoasterea sinelui si a lumii inconjuratoare. Importanta pe care si-o acorda din oficiu nu este decat o modalitate de incurajare, pentru a se asigura ca “iesirea” va decurge bine. Aceasta, consider eu, este una dintre principalele cutume ale omenirii. Nu cred ca va veni vreodata vremea in care sa realizeze fiecare dintre noi, ca acea cale spre bine este posibila doar prin simplul gest de intoarcere la sine! Suntem prea ocupati cu razboaiele, criza mondiala ne-a facut si mai circumspecti, virusii biologici ne deruteaza din ce in ce mai mult, copii sunt inca sclavi, tiganii au regate peste tot in lume, si colac peste pupaza, ca sa ma exprim asa, U.S.A pazeste lumea! Chiar asa!?! Dar deja abordez un subiect banal pentru persoanele care au habar pe ce lume traiesc.
Anunta-ma cand te trezesti…sa-mi spui cat de frumos ai visat… Dar inainte verifica, vezi daca esti tot tu! 
De ce unii au cosmaruri groaznice din care si-ar dori sa se trezeasca, insa sunt neputinciosi, pe cand altii viseaza frumos la propria persoana si viziune asupra lumii? Pentru ca unora le circula gandurile prin cap cu viteza luminii, iar altora precum trenurile jalnicului CFR. Marea masa a populatiei a fost automatizata! La prima vedere pare o reusita mult asteptata, o modalitate de a realiza mai mult, mai bine si mai repede. Dar este trist, cand stai si te gandesti ca aceasta automatizare a afectat iremediabil creierul uman. Nici macar nu mai incearca sa-si descopere capacitatile extrasenzoriale, nici macar nu se incred intr-o legatura care poate avea mai multe implicatii decat cele faptice, nici macar nu mai vorbesc cu propria persoana – refuza sa-si asculte eul interior! As putea spune ca in scurt timp, omul isi va dovedi inutilitatea pe aceasta planeta. De fapt, cam asta este cauza ratacirii pe care o traim in ziua de azi, incercarea nereusita de a redescoperi rolul si scopul nostru, in general. Dar pentru ca nu avem o viziune de ansamblu, nu vom fi nici macar pe aproape de a afla acest detaliu!
Posibil sa delirez, avand in vedere ca mi-a revenit din nou fericita temperatura de 39.8 C, deci aveti mare grija cum cititi ce am scris 
! Cel mai bine e sa ma opresc aici pentru ca abia mai nimeresc corect tastatura din cauza frisoanelor…
De ce doar când suferim, conștientizăm ce e în jurul nostru? (M. Eliade)
Feeling better?